Nu uitati sa puneti in echipamentul dumneavoastra nelipsita trusa sanitara!

Trusa sanitara

Dintre lucrurile care nu ar trebui sa lipseasca din ranita nici unui turist, este trusa sanitara. Chiar daca nu contine toate elementele unei truse profesionale, un minim de articole indispensabile este bine sa le avem. Va prezentam câteva dintre acestea :

Algocalmin - 10 tablete
Algocalmin fiole - 5 buc.
Antinevralgic - 10 tablete
Aspirina - 10 tablete
Bioxiteracor spay
Tetraciclina unguent
Saprosan pulvis - 1 cutie
Furazolidon - 10 tablete

Nitroglicerina - 5 flacon
Calmogastrin - 10 tablete
Carbune medicinal - 10 tablete
Clorfeniramin -10 tablete
Alcool sanitar
Rivanol
Apa oxigenata
Alcool iodat

Fase diferite - 3 buc
Comprese sterile - 2 pachete
Vata - 50 g
Leucoplast - 1 rola
Pansamente adezive gen "Romplast" cu rivanol
Ace de siguranta - 5 buc.
Foarfeca

 

Comportament

Orice mediu are caracteristici si aspecte particulare, prin urmare în fiecare dintre acestea exista tipuri de comportament diferite. Zona montana este deosebit de frumoasa, ne ofera senzatii fantastice, dar în acelasi timp, ascunde multe pericole. Un comportament adecvat ne poate asigura o excurie placuta.
Câteva aspecte importante:

- la pornire se va merge într-un ritm mai lent, ajungând treptat la viteza normala de mers;
- lungimea pasului sa fie proportionala cu talia si raportata la înclinatia pantei, astfel obtinem o viteza nornala de deplasare;
- respiratia trebuie sa fie linistita adaptata la viteza de deplasare, (fumatul în timpul mersului este total contraindicat);
- tot timpul ochii trebuie sa cerceteze terenul, cautând locurile prin care vom pasii;
- la urcare, se calca pe toata talpa cu genunchii usor îndoiti, în plan transversal, astfel, distanta dintre pasi sa fie la latimea bazinului;
- ordinea de mers va fi în coloana câte unu, la intervale egale, nu prea aproape pentru a incomoda sau a fi incomodat în timpul deplasarii. Cei mai putin initiati vor fi încadrati în coloana imediat dupa conducatorul grupului;
- ramânerea în urma grupului nu trebuie admisa sub nici un motiv;
- întotdeauna evitati sa folositi asazisele "scurtaturi", un puct aflat "la câtiva pasi", se poate dovedi a fi mult mai departe decât v-ati închipuit, va poate pune în situatia de a nu îl atinge si în imposibilitatea întoarcerii la punctul de plecare. În acest mod se poate pierde timp, ca sa nu mai vorbim de pericolele la care va expuneti. În concluzie, nu va abateti de la traseu si încercati sa respectati marcajele turistice.
- atât la urcare cât si la coborâre, se va avea grija a nu periclita grupul prin dislocari de pietre desprinderi de glii, rostogolirea arborilor cazuti, etc;
- pe grohotisuri urcarea se face pe bolovanii mari, iar la coborâre numai pe grohotisul marunt.
- la trecerea peste pietre si mici denivelari este de preferat sa se ocoleasca sau sa se paseasca peste obstacole; daca aceasta nu este posibil se va calca integral cu piciorul îndoit;

- în terenul accidentat foarte înclinat se vor utiliza si mâinile pentru pastrarea echilibrului, prizele de mâna se apasa perpendicular pe suprafata de sprijin;
- în timpul mersului se recomanda a se vorbi cât mai putin;
- dupa primele 20 de minute de mers se va crea un moment de relaxare, prima pauza mai mare (20-30) minute se va face dupa 2 ore de mers;
- în pauzele mai mari se pot consuma dulciuri (zahar, glucoza, miere, etc.), ciocolata nu este indicata în timpul efortului; Nu este bine sa se bea apa numai la finele pauzelor, înainte de a porni din nou la drum;
- la coborâre se calca de asemenea pe toata talpa, cu genunchii mai mult împinsi înainte si bustul aplecat;
- iarna pe vreme rea (viscol, ceata, ger), deplasarea se face în grup compact, exceptie facând zonele care prezinta pericol de avalanse;
- iarna pauzele mai lungi, în special pe vânt puternic, trebuie evitat. Se recomanda etapele lungi, într-un tempo moderat, cu pauze scurte si putine. Opririle de 5-10 minute sunt cele mai indicate si se vor face în locuri ferite de vânt, fie lânga obstacole naturale fie improvizând mijloace de protectie. Dacâ aceasta nu este posibil, opririle pot fi evitate;
- în timpul mersului pe viscol sau zapada adânca, capul coloanei va fi schimbat cât mai des. Daca sunt sa se foloseasca urmele existente;
- observarea reciproca este cel mai bun remediu împotriva degeraturilor;
- când dificultatile cresc mai înainte de toate trebuie sa se pastreze buna dispozitie;
- adeseori accidentele survin dupa depasirea unor dificultati, datorita faptului ca "rasuflam usurati" si atentia începe sa scada;

Avalansele

Iarna pericolul avalanselor consta în faptul ca pot surprinde fulgerator drumetul care traverseaza un jgeab, o vâlcea sau excaladeaza un horn. Antrenat de o asemenea dezlantuire a naturii, drumetul risca sa sucombe, datorita inhalarii cristalelor de zapada respectiv a "prafului de avalansa", moartea venind prin sufocare. Viteza mare de alunecare îl poate proiecta (lovi) de stâncile laterale ale vâlcelului. Putem evita asemenea accidente, ocolind traseele care traverseaza aceste zone. De fapt ele sunt indicate ca închise drumetiei printr-o placa de forma dreptunghiulara cu patratele (de sah) în culori galben - negru cu inscriptia "Atentie, pericol de avalansa!"; este vorba despre traseele de vara de pe versantii sudici sau sud-vestici.

Lavinele

Spre deosebire de avalanse, lavinele se declanseaza primavara si pornesc prin alunecari de straturi depuse si tasate succesiv "în scânduri". Ele nu sunt însotite de praful de avalanse, dar sunt mai dure, provocând ruperi de membre, o presare forte mare a corpului si traumatisme grave drumetului surprins. Se pot evita respectând aceiasi regula.
Foarte periculoase sunt desprinderile de cornise din partea superioara a hornurilor si din creasta. De aceea nu ne vom apropia mai mult de cinci metri de marginea ei deoarece configuratia reala a crestei fiind acoperita, cornisa ne duce în eroare, riscând sa se rupa cu noi.

Lacurile alpine

Lacurile alpine au tentat întotdeauna drumetii, dar acestea pot fi adevarate capcane primavara sau la începutul verii (mai - iunie) când le traversam malurile, care mai au zapada si gheata. Putem aluneca si cadea în apa rece. Organismul fiind încalzit se produce pe loc stop cardiac, sau datorita cufundarii în apa rece corpul se raceste brusc (hipotermie), începe sa tremure involuntar în sfortarea de a se încalzii si apoi se produce colapsul (nu mai apucam sa ne înecam) ! Ca masura de prevedere: pozati-le mai de departe si racoriti-va cu … gândul !

Descarcarile electrice

Vara furtunile însotite de averse de ploaie, grindina si descarcari electrice constituie un pericol mare pentru alpinisti. Studiul lui Alvin Peterson, publicat în 1967, rastoarna toata "stiinta" traditionala a alpinistilor în aceasta privinta. Cu toate ca statisticile arata ca trasnetul nu este unul din pericolele majore ale alpinismului, accidentele produse pîna în prezent impun o revizuire a comportamentului. Alpinistii se gasesc adesea pe vîrfuri sau creste care sînt în mod deosebit expuse descarcarilor electrice, deoarece muntii contribuie la formarea curentilor ascendenti si a norilor de ploaie generatori de trasnet, iar vîrfurile favorizeaza descarcarile.
Trasnetul
Masuri de proiectie
1. Cel mai bun mijloc de aparare împotriva trasnetului pe munte este de a nu ramîne pe vîrfuri sau creste expuse, nici pe un teren plat neprotejat, în timpul unei furtuni cu descarcari electrice. Daca o astfel de furtuna poate fi prevazuta, ratiunea ne sfatuieste sa nu ne aventuram pe munte.
2. Daca te gasesti într-un loc expus la putin timp înainte de a începe furtuna trebuie sa cobori cît mai repede posibil si sa te departezi cît se poate de crestele expuse (fig. 183-3) si în primul rînd de orice ridicatura. Mijlocul unei creste este de preferat extremitatii ei. O panta inferioara de grohotis, cu un mic bloc izolat ca loc de sezut este un bun refugiu, cu conditia sa nu constituie o ridicatura pe o suprafata neteda, (fig. 183-2). Arborii înalti sau izolati trebuie evitati.
Trasnetul
3. Daca trasnetul pare iminent sau loveste prin apropiere este de recomandat a se cauta, fara a pierde vremea, un amplasament protejat de impactele directe si de curentii de pamînt. O platforma, o panta sau chiar o ridicatura usoara, dominate de un punct înalt vecin, sînt aproape ferite de un impact direct (fig. 183- 1 si 3). Locul unde te ghemuiesti trebuie sa fie la cel putin 1 m, de preferinta, mai departe de orice stînca verticala. Ridicatura pe care o formeaza peretele trebuie sa fie cel putin de 5-10 ori mai înalta decît a alpinistului ghemuit, iar distanta de la alpinist la piciorul peretelui nu trebuie sa depaseasca înaltimea peretelui. În vecinatatea unui ac de stînca, distanta minima de securitate este de 15 m în înaltime, de preferinta mai mult. Trebuie ales, pe cît posibil, un loc uscat si fara licheni sau o panta de grohotis. Trebuie evitata vecinatatea fisurilor ascendente pamîntoase sau umede, adînciturile sau grotele (fig. 184-7) în afara de cazul ca sînt destul de spatioase pentru a permite sa te asezi la mai mult de 1 m de perete si sa ai 3 m deasupra capului. O grota se poate afla la capatul unei fisuri venind de sus si pe care se scurge apa, ceea ce constituie un mare pericol. De asemenea se va evita stationarea la intrarea unei grote, unde exista riscul de a forma o punte de scurtcircuit peste deschizatura.
În timpul furtunii însotita de ploi si descarcari electrice, sentimentul de securitate pe care-l da o mica grota sau o surplomba este înselator. Trebuie de asemenea evitata asezarea într-o depresiune sau o groapa (fig. 183-4) ale carei margini sînt la o distanta mai mica de 1 m-1,50 m. Descarcarea poate traversa deschiderea, trecînd prin corp.
4. Pozitia ghemuit cu genunchii apropiati pare cea mai buna (fig. 183-2 si 184-6). Cu cît distanta dintre diferitele puncte de contact cu stînca sau solul este mai mica, cu atît mai buna este protectia. Se va evita în special orice posibilitate în care punctele de contact încadreaza capul sau bustul. În mod deosebit se va evita atingerea peretelui cu o mîna, un umar sau cu capul.
5. Este recomandabil sa se izoleze punctul de contact cu stînca sau solul cu ajutorul oricarui material izolant avut la dispozitie. O coarda de fibre sintetice uscata, înfasurata este excelenta; chiar si uda este buna. Se mai pot folosi bocanci cu talpa de cauciuc, o gluga cauciucata, un obiect de îmbracaminte, un sac de dormit împaturit, un rucsac, o camasa de lîna împaturita. Obiectele uscate sînt mai bune decît cele ude, iar daca ploua este important sa se mentina uscate, sub o pelerina sau un sac de bivuac.
Armatura metalica a unui rucsac culcata pe sol, poate fi utilizata daca te poti aseza pe ea fara ca picioarele sa o depaseasca, caci curentii de pamînt o vor traversa, ferind astfel corpul. O piatra plata, destul de mare pentru a cuprinde si picioarele, este de asemenea un bun loc de asezat cu conditia sa fie detasata de masa vecina, sau sa fie situata în mijlocul unui grohotis.
6. Alpinistul prins de o furtuna pe o brîna si expus unei caderi în cazurile pierderii cunostintei sau aparitiei unei crampe musculare, trebuie sa se asigure (fig. 184-8). Coarda de nylon este mai buna decît cea de cînepa sau bumbac. Punctul de fixare trebuie sa fie aproape pentru a reduce gradientul de potential în lungul corzii, iar bucla de legare sa aiba un joc pentru a mari izolatia. Este preferabil ca locul de legare sa fie la glezna si nu la centura. Se va evita legarea sub brat.

7. Pe un teren degajat, asa cum s-a mai spus, se va cauta o zona de protectie, pe o ridicatura. Daca nu, se va lua pozitia ghemuit.
8. În caz de furtuna iminenta, rapelul tine de calculul probabilitatilor. Poate fi mijlocul cel mai rapid de a scapa dintr-o zona periculoasa. Riscul este minim cînd coarda este de nylon, uscata si cînd se atinge peretele numai cu picioarele apropiate. Dar o descarcare poate taia coarda de rapel.
9. Nu sîntem de aceeasi parere cu cei care cred ca trebuie sa te eliberezi de pioleti, pitoane si alte obiecte metalice cînd o descarcare pare iminenta. Prezenta lor mareste cu putin sau deloc pericolul electric si lipsa lor o poti regreta mai tîrziu pe teren alunecos si ud. Metalul în sine nu atrage trasnetul. Corpul alpinistului, rnai înalt si cu mai mica rezistenta electrica are mai mari sanse sa serveasca de paratrasnet decît pioletul. Masuratorile la doi pioleti cu coada de lemn au indicat cel putin 500 000 ohmi între cap si vîrf în stare uda si de 1 000 de ori mai mult în stare uscata. Astfel, coada pioletului este de 100 si 5 000 de ori mai rezistenta decît alpinistul. În plus, rezistenta unui piolet ud poate fi marita prin ungere cu ulei de in sau ceara.

Bineînteles pioletul nu trebuie agitat deasupra capului. Tinut normal mai jos de acest nivel nu mareste cu nimic pericolul. Cel ma bine este a-l aseza culcat si a pune pitoanele în rucsac sau a le depune alaturi la mica distanta.
10. Referitor la natura terenului si la efectele posibile, nu credem ca are vreo influenta, în afara poate de una secundara. De exemplu, variatiile rezistentei superficiale datorate stîncii conteaza putin fata de importanta descarcarii si de apropierea punctului ei de impact.
Primul ajutor
Primul ajutor cuprinde tratamentul uzual al socului electric si al arsurilor, în masura în care se pot aplica. În cazurile în care respiratia s-a oprit se recomanda metoda de ajutor prin respiratie gura la gura. socul electric se poate complica cu convulsii, cu onrirea inimii sau cu contractii neregulate ale muschiului cardiac (fibrilatii). În cazul opririi contractiilor cardiace se recurge la masaj. În sfîrsit, cînd s-au rezolvat efectele mai grave ale socului se vor trata arsurile. Concluzii
Pericolul trasnetului pe munte variaza cu circumstantele. Este dificil a stabili o regula generala, se pot transpune doar cunostintele cîstigate din experienta.
Prinsi de furtuna, trebuie sa actionati rapid. Evitati pe cît posibil impactul direct si efectele sale, izolati-va de sol si plasati-va în asa fel, încît sa nu oferiti o trecere favorabila curentilor tranzitorii care se scurg la suprafata stîncii si în lungul fisurilor. Asigurati-va daca socul va poala produce caderea si pastrati-va pioletul. Simplul fapt da a va aseza pe coarda facuta colac la 1 m de perete, în loc de a va lipi de el, poate sa va scape de efectul nefast al trasnetului.
Într-una din revistele de specialitate se specifica faptul ca pericolul este la fel de mare si în refugiile sau cutiile de bivuac care uu dispun de paratrasnet. Alpinistii aflati în aceasta situatie îsi asigura cel mai bun adapost culcati pe priciuri si înveliti în paturi.

Cainii ciobanesti

Turmele de oi sunt însotite de câini ciobanesti foarte mobili în paza lor si foarte agresivi fata de drumeti. Este periculos sa circulam mai ales noaptea pe poteci ce trec prin preajma stânelor. Cum procedam daca ne ataca: nu le vom întoarce spatele sa fugim, (sunt mai iuti ca noi !) si orice semn de slabiciune le amplifica curajul devenind agresivi. Ne grupam spate în spate, cu rucsacul în fata si chemam ciobanii, singurii care-i pot linistii. Daca nu vin sau nu striga sa-i potolesca, aparându-ne cu rucsacul si batul din mâna ne retragem usor din zona lor. Eventuala muscatura trebuie tratata antirabic.

Conditii de ceata (pericol de ratacire)

Prezenta in toate anotimpurile anului, ceata prezinta pericolul de ratacire, cel mai bun remediu fiind buna documentare asupra traseului si zonei de urmat sau un conducator de grup bun cunoscator al zonei.